La ora cand scriu aceste randuri am in suflet o tristete dureroasa, in totala contradictie cu zilele minunate de primavara. Sunt zile cand toata firea renaste, dar speranta din sufletul celor care slujesc cu daruire si pasiune invatamantul romanesc nu mai poate sa renasca.
In drumurile mele mi-a fost dat sa vad o coada nefiresc de mare la CAR-ul invatamant. Erau colegii mei, profesori cu vechime in invatamant, cu studii solide si practica pedagogica de exceptie, cu grade didactice luate cu multa truda si stress.
Am stat de vorba cu ei si, cu lacrimi in ochi, sau cu revolta in glas, imi povesteau de situatia umilitoare in care se afla, aceea de a apela la un imprumut pentru a putea sa intampine crestineste Sfintele sarbatori.
Am vazut umilinta din privirea lor si m-am simtit neputincios ca si lider de sindicat, responsabil in acelasi timp si implicit solidar cu ei.
Ce poti sa le spui unor oameni in situatia lor? Daca Legea Educatiei Nationale s-a vrut a fi un succes si o schimbare in bine si pentru cadrele didactice, domnul ministru Daniel Funeriu poate sa fie mandru. A reusit.
Am sa enumar acum, succinct toate “beneficiile” aduse cadrelor didactice de aceasta lege, beneficii care au dus la scaderea fara precedent a nivelului de trai al salariatilor din invatamant.
Dascalii au piedut salariul de merit (15%), sporul de doctorat (10%), prima de instalare ( un salariu de baza), al 13-lea salariu, decontarea a 6 calatorii pe an si altele.
Orice cadru didactic stie ca in ultimii 3 ani a pierdut: pensionarea cu 3 ani inainte de limita de varsta, sporul de izolare care a fost redus de la 80% la 20%, sporul pentru conditii vatamatoare si periculoase (sporul de ecran ), eliminarea celor 6 salarii in caz de deces, distinctiile din invatamant, tichetele cadou, 100 de euro pentru carti, decontarea navetei, si alte drepturi castigate de sindicate in ultimii ani.
Durerea este cu atat mai mare cu cat 50% din cadrele didactice declara ca au ales meseria de dascal pentru ca iubesc copiii, dar 41% dintre ei intentioneaza sa paraseasca invatamantul in urmatorii 3 ani. Motivul principal este salariul umilitor de mic pentru asigurarea unui trai decent.
La un salariu mediu net de 875 de lei, in conditiile in care 77% dintre cadrele didactice nu au in proprietate terenuri, 54% nu detin o locuinta proprie, iar 52% nu detin un autoturism proprietate personala, motivatia de a continua in sistemul de invatamant romanesc nu mai este convingatoare.
Tot conform datelor obtinute de F.S.L.I., in urma unui sondaj, 51% din veniturile cadrelor didactice se aloca cheltuielilor de subzistenta, 20% pentru acoperirea de credite bancare si cel mai putin se aloca pentru vestimentatie, carti, formare profesionala si petrecerea timpului liber.
O astfel de repartizare a veniturilor pe domenii de cheltuieli indica un nivel de trai aproape de limita subzistentei pentru cadrele didactice.
Asteptam cu infrigurare si speranta ca noii guvernanti sa ia act de aceasta situatie dramatica si sa indrepte cat mai repede aceste nedreptati facute unei categorii napastuite permanent de-a lungul vremurilor, dar de la care se asteapta cel mai mult.
In calitatea mea de cadru didactic, de lider de sindicat si de om, acum in pragul sarbatoririi celui mai important moment din istoria crestinatatii, nu imi ramane decat sa ii asigur pe colegii mei ca voi fi permanent alaturi de ei si de problemele lor, ca o sa fac totul sa atentionez si sa sensibilizez, permanent factorii care ne decid viata de zi cu zi si voi spera, impreuna cu ei la zile mai bune.
Va urez, dragii mei colegi, sa aveti puterea sa rezistati, sa luptati in continuare si sa sperati! Stiu ca nu va este usor, dar mai stiu ca, marea majoritate dintre noi, nu va abandona visul si crezul lor, acela de a educa si a instrui speranta de maine a acestei tari.
Sarbatori fericite, alaturi de cei dragi!
Presedinte Sindicatul “Scoala Prahovei”
Ion Duta